miraj

de Vranceanu Ovidiu Victor

răceala impură

a dimineţii

fură

dorinţa de-a deschide

sunetele unei nopţi străine

această zi

adună crengi

dintr-un lătrat

răspândit

de undeva

din dezrădăcinatele siluete

ale somnului

ca şi pieptul tău

aerul

se-nconjoară

de silabele unor paşi

chipul din rană

de Vranceanu Ovidiu Victor

pipăi umeri înroşiţi

de strigătul murdar

al dimineţii

lasând să-nflorească-n rană

chipul frumos

al unui demon

picături

de Vranceanu Ovidiu Victor

picături

din această toamnă banală

şi-au legănat paşii

pe ruinle soarelui

anotimpul

râde cănd imi dăruieşte inima

de care nu mai are nevoie

această inimă

înrămată

de picăturile de umbră

ale salcâmului

din grădina lui verlaine

rezonanțe

de Vranceanu Ovidiu Victor

tremurul poeziei

alungat

peste absența ultimului surâs

aceste

rezonanțe

ȋnchid

tălpile nopții

noapte

   de Vranceanu Ovidiu Victor

aşa a-nceput înserarea

rănindu-şi glasul închis

când nu se mai dezbracă tainele

în dimineaţa

acestui râset fărâmiţat

noaptea

se-mbracă pe negândite

cu  splendide întristări

îndeamnă atingerile

să se veselească

anamneză

   de Vranceanu Ovidiu Victor

  

era o vreme

când ploaia lingea

obrazul tău lung

în miezul căruia

orice întâlnire

avea siluetă de poezie

astăzi

nimic şi nimeni

nu mai cere

o palmă

copacului

teamă

    de Vranceanu Ovidiu Victor

netulburate sunete

recheamă

cele mai frumoase temeri

lăsând cerul

să cutreiere

această carne târzie

nici pielea desfrunzită

nu mai stinge

o zi obişnuită

întoarsă din înălţimile

unei bucurii înfricoşate