rezonanțe

de Vranceanu Ovidiu Victor

tremurul poeziei

alungat

peste absența ultimului surâs

aceste

rezonanțe

ȋnchid

tălpile nopții

noapte

   de Vranceanu Ovidiu Victor

aşa a-nceput înserarea

rănindu-şi glasul închis

când nu se mai dezbracă tainele

în dimineaţa

acestui râset fărâmiţat

noaptea

se-mbracă pe negândite

cu  splendide întristări

îndeamnă atingerile

să se veselească

anamneză

   de Vranceanu Ovidiu Victor

  

era o vreme

când ploaia lingea

obrazul tău lung

în miezul căruia

orice întâlnire

avea siluetă de poezie

astăzi

nimic şi nimeni

nu mai cere

o palmă

copacului

teamă

    de Vranceanu Ovidiu Victor

netulburate sunete

recheamă

cele mai frumoase temeri

lăsând cerul

să cutreiere

această carne târzie

nici pielea desfrunzită

nu mai stinge

o zi obişnuită

întoarsă din înălţimile

unei bucurii înfricoşate